The reading effect and the stage version effect at Vasile Alecsandri:
After we saw the sage version of the Vasile Alecsandri's comical songs, we participated at a discussion with two of the most famous romanian theatre's personalities, the actor Petrică Ciubotaru and the stage manager Ovidiu Lazăr, around "The reading effect and the stage version effect at Vasile Alecsandri".
As Alexandru Piru was telling in the book "The theatre of Vasile Alecsandri": «The purpose for what Alecsandri composed and published from 1850 to 1875 such named "comical songs" was told by the author himself: "For our successors who are curious to have an idea by the present/ actual time , those songs will show them photographic portraits...in that consist all their merit".»
Efectul de lectură. Efectul de spectacol la Vasile Alecsandri Paşoptistul Vasile Alecsandri (1818-1890) este un poet, prozator şi dramaturg de mare fală, toate aceste caracteristici contribuind în aceeaşi măsură la conturarea profilului său/ a personalităţii sale de precursor al jumătăţii secolului al XIX-lea. Majoritatea operelor/ pieselor sale comice (comedii, vodeviluri, farse) au un caracter satiric şi critic împotriva moravurilor sociale şi politice ale vremii. Alecsandri scrie ciclul "Chiriţelor" care cuprinde textele de moravuri: "Chiriţa în Iaşi sau Două fete ş-o neneacă"(1850), "Chiriţa în provinţie"(1852),"Cucoana Chiriţa în voiaj"-cânticel comic (1868),"Chiriţa în balon. Farsă de carnaval"(1876).
În comedia "Două fete ş-o neneacă sau Chiriţa în Iaşi", Alecsandri prezintă aspiraţiile personajul comic principal (Chiriţa), care vine în "capitalie" ca să-şi "căpătuiască" fetele cu gineri de la oraş, dar până la urmă le mărită pe Aristiţa şi Calipsîţa cu doi boiernaşi din vecini, Brustur şi Cociurlă, aleşi de Bârzoi.
Subiectul operei "Chiriţa în provinţie" are rolul de a demasca parvenitismul, snobismul şi abuzurile administraţiei, elemente/ caracteristici predominante societăţii româneşti din timpul secolului al XIX-lea.
Chiriţa, în această piesă, are trei scopuri: să introducă la Bârzoieni moda timpului, să acceadă la un nivel înalt devenind isprăvniceasă şi să-şi însoare fiul nătâng/ incompetent, Guliţă, cu Luluţa, o orfană crescută în casa ei, care va moşteni o mare avere. Reprezentantul ideilor noi, progresiste, a onestităţii şi a sentimentelor sincere asupra moravurilor satirizate (a parvenitismului, a snobismului şi a corupţiei), anume Leonaş, reuşeşte să-i dejoace toate planurile Chiriţei şi să-i demaşte "curcăniile" lui Bârzoi, în locul căruia devine ispravnic şi se căsătoreşte cu Luluţa.
Cânticelul comic "Cucoana Chiriţa în voiaj" prezintă călătoria Chiriţei cu trenul şi cu vaporul, la Paris, unde aceasta cercetează "magasiile de marşande de modă" şi de unde pleacă lăsând datorii.
În farsa de carnaval "Cucoana Chiriţa în balon" Chiriţa a devenit "hailaifă model de bonton" şi manifestă dorinţa de a se "asceunrisi" în cer ca să vadă "şi alte lumi", "nu tot asta de la noi ", care-i plină de "bazaconii".
«Scopul pentru care Alecsandri a compus şi a publicat din 1850 până în 1875 aşa-numitele "cânticele comice" a fost mărturisit de însuşi autorul: "Pentru urmaşii noştri de vor fi curioşi a ave o idee de timpul actual, aceste cânticele le vor înfăţişa portreturi fotografice... într-acesta consistă tot meritul lor.» (Al. Piru-"Teatrul lui Vasile Alecsandri")
Cu toate că teatrul lui Vasile Alecsandri este considerat a fi, de majoritatea cititorilor, "foarte greu, atât de lecturat cât şi de dramatizat", eu însă sunt de altă părere, întrucât am avut onoarea ca, într-o frumoasă zi de duminică ("pe care mulţi tineri au valorificat-o altfel/ au investit-o în altceva, decât în a găsi o cale de a lua contact cu lumea culturală"-Ovidiu Lazăr), să iau parte la punerea în scenă a câtorva dintre cânticelele comice ("Chiriţa în voiaj", "Sandu Napoilă ultra-retrogradul", "Clevetici ultra-demagogul", "Paraponisitul", "Gură-cască om politic"şi "Barbu lăutarul") ale lui Alecsandri, rolurile fiind interpretate de unul dintre cei mai renumiţi actori reprezentativi ai Teatrului Naţional ieşean, Petrică Ciubotaru, sub ilustra îndrumare/ coordonare a regizorului Ovidiu Lazăr, care, în urma unei foarte bune colaborări cu actorul, a creat un produs remarcabil, reuşind totodată "să realizeze ceea ce şi-a propus": "să dea importanţa cuvenită lui Vasile Alecsandri".
După vizionarea dramatizării, am participat la o dezbatere care i-a avut în rolurile principale pe regizorul Ovidiu Lazăr şi actorul Petrică Ciubotaru, pe tema Efectul de lectură. Efectul de spectacol la Vasile Alecsandri.
Consider că, din punctul de vedere al actului de a lectura o carte şi de a urmări un spectacol, adolescenţii vor opta pentru reprezentaţia scenică, întrucât este mai facilă, mesajul fiind transmis într-un mod mult mai atractiv, aceştia nu vor mai fi nevoiţi să-şi "irosească timpul lor prea preţios" în a citi o operă ce nu le trezeşte nici un fel interes ci doar se plictisesc.
În cadrul acestei întruniri, regizorul Ovidiu Lazăr afirma faptul că "textele lui Vasile Alecsandri sunt de actualitate, întrucât acestea reflectă lumea politică, nu numai cea din secolul al XIX-lea, ci şi pe cea din zilele noastre", plină de parvenitism, snobism şi de abuz de administraţie, moravuri ironizate de către scriitor în operele sale.
Din pricina timpului foarte scurt rezervat pentru această întâlnire cu actorul Petrică Ciubotaru şi regizorul Ovidiu Lazăr, cei doi mari oameni ai teatrului românesc, au mai rămas câteva întrebări ce nu şi-au aflat/ găsit încă răspunsul şi pe care aş vrea să le adresez domniilor lor:
- Cum argumentează regizorul Ovidiu Lazăr opinia actorului şi regizorului Constantin Florescu: "elevii învaţă dacă au de la cine, respectă dacă au pe cine, sunt ruşinoşi dacă au de ce"?
- Care vor fi următoarele piese în care actorul Petrică Ciubotaru va prezenta un nou moment artistic?
- Cu ce noi idei ne va surprinde regizorul Ovidiu Lazăr în următoarea reprezentare scenică?
No comments:
Post a Comment