Criza lecturii în rândul adolescenţilor

The crisis of the reading in the middle of teenagers:

At the question "Why do not teenagers read anymore?" we can discuss on the base of many suppositions:

-family background on which the attention is not pointed to professional information;

-teenagers find really borring the compulsory reading because novelists presents long description;

-they have other occupations in their time: chat with friends, spend nights in naughty clubs to feel intensely the ephemeral desire to live each moment of life.

In case the taste of any novel which students study at school is missing, a solution would be to see the film, to create any kind of perspective. Then is necessarly to read the book because the director of the movie have the possibility to modify the subject/ content of the book.

Suggestions of reading :

We advice you to find the books :"Singur pe lume" by Hector Malot and "Moş Goriot" by Honore de Balzac.

The first one, presents a young man, Remi, who is forced to face the harshness of life. He is accompanied by his little creatures (Capi, Zerbino, Dolce, Sufleţel) and the old man Vitalis.

The second novel is about a father who tried hardly raise his daughters and to give them the best education, but later when he devides his fortune, he is left alone and forced to live tragualy a lonely life in misery.

READ A BOOK!

To read many books means to live many lifes, not one the characters presented there: you might cry, laugh feel their pain and their joys.

"O carte este o victorie. O carte e şi un semn de civilizaţie neînvinsă, nu numai de cultură învingătoare." (Adrian Păunescu)

A lectura o carte presupune în primul rând alegerea unei teme faţă de care să manifestăm un interes deosebit în funcţie de preocupările pe care le avem. Cartea nu trebuie percepută doar ca pe un obiect pe care îl utilizăm cu scopul de a intra în contact cu anumite informaţii, ci şi ca pe un prieten în compania căruia călătorim către o lume ficţională, capătând proporţii măreţe în imaginaţia noastră.

La întrebarea "De ce nu (mai) citesc adolescenţii?" putem aduce în discuţie numeroase ipoteze desprinse din comportamentul adolescentin:

-dezinteresul total/ parţial faţă de lectură, de şcoală în general, datorat în mod special de mediul familial în care accentul nu se îndreaptă spre pregătirea profesională; -tinerii găsesc lectura ca fiind plictisitoare, în cărţi vizualizând mulţi termeni de specialitate pe care nu şi-i însuşesc, cărora nu le descoperă tainele, sau al doilea motiv ar fi că autorii prezintă descrieri ce se desfăşoară pe ample pagini, ceea ce este un dezavantaj pentru ei, pierzându-şi astfel în întregime simpatia faţă de opera respectivă;
-adolescenţii consideră că revistele mondene înfăţişează realitatea societăţii în care vieţuiesc, realitate pusă în lumină într-o manieră foarte simplă, accesibilă înţelegerii pe îndelete a ideii centrale de către toţi;
-aceştia afirmă faptul că lungile pagini de lectură obligatorie impuse de profesori, pot fi la fel de bine înlocuite cu rezumatele sau comentariile pe care le accesează pe site-uri;
-susţin că preferă să meargă la concerte, unde îşi pot exterioriza adevăratele sentimente/ gânduri ce şi le-ar cenzura/ interioriza în cadrul participării la diverse intâlniri cu autorii/scriitorii contemporani, în care li s-ar impune un alt mod de a se comporta, faţă de care nu simt nici o trăire.

Lectura ne facilitează nouă, cititorilor, accesul către o lume ascunsă între paginile cărţilor, ce-şi păstrează farmecul vremii în care au fost aşternute pe hârtie/ mireasma lor proprie, persoanelor care nutresc gândul de a evada din timpul prezent/ real / ireversibil/ pierdut spre a fiinţa într-un alt timp trecut/ metafizic/ reversibil.

În acest topos, adeseori ne întâlnim cu personaje fantastice având puteri supranaturale (Harap-Alb alături de cei "cinci monştri simpatici") ce duc o luptă de supravieţuire pentru atingerea idealului pe care şi-l propun. Acesta din urmă constă în îndeplinirea tuturor probelor impuse de Spân, de împăratul Roş şi de fiica sa, personajul negativ, Spânul, are şi rol de a-l iniţia pe erou în lumea vitregă. Scriitorii evidenţiază şi alţi adolescenţi aflaţi la începutul unui traseu de formare/ iniţiere în timpul evoluţiei lor (neofiţi-adulţi responsabili), asemeni lui Remi din "Singur pe lume" de Hector Malot, Felix Sima din "Enigma Otiliei" de George Călinescu sau Julien Soreil din "Roşu şi Negru" de Stendhal . Alături de Remi ne bucurăm de isprăvile pe care le face, sau ne întristăm când eroul se află într-un moment delicat, singur într-o lume necunoscută, luptând cu viaţa năprasnică, sau muncind pentru banii necesari hrănirii sale şi a celor patru animăluţe (Capi-Căpitanul, signor Zerbino-Cavalerul, signora Dolce şi maimuţica Sufleţel).

În afară de basme sau romane (bildungsromane), tinerii manifestă o mare atenţie faţă de best-seller-uri, ce au un impact maxim asupra lor, întrucât autorii/ autoarele pun în lumină aspecte din viaţa cotidiană, limitându-se de obicei, la un limbaj facil tuturor categoriilor de cititori. O revistă americană "Publishers Weekly" susţine cu referire la Sandra Brown că este "o scriitoare care şi-a demonstrat de nenumărate ori măiestria în genul suspansului romantic". Din această afirmaţie putem desprinde faptul că adolescenţii care citesc volumele acesteia se încadrează în paradigma romanticilor incurabili, ce-şi hrănesc sufletul (şi mai puţin mintea) cu siropoasele poveşti de dragoste care prezintă mereu oamenii aflaţi în relaţii de armonie, fericire şi dragoste .

În opinia noastră, tipul de lectură ce suscită interesul tinerilor este cea electronică, deoarece progresul tehnologiei le conferă tuturor posibilitatea de a accesa lumea cărţii, fără a mai irosi timpul şi banii. O lectură clasică presupune o oarece perioadă petrecută prin biblioteci sau librării, vreme în care printr-un simplu click poţi accesa numeroase site-uri ce au legătură cu obiectul vizat .

Speciile literare ce au un impact maxim asupra adolescenţilor sunt constituite, atât de cea epică, lirică, cât şi de cea dramatică. Poezia reprezintă o adevărată plăcere pentru cugetele acestora ("Luceafărul" -M.Eminescu, "De ce iubim femeile?" -M.Cărtărescu etc.), iar piesele de teatru sunt înfăţişări vii ale anumitor aspecte din societatea contemporană ("O scrisoare pierdută" -I.L.Caragiale, "Act veneţian" , "Jocul ielelor" -Camil Petrescu).

Un mijloc simplu de a pătrunde în lumea fascinantă a cărţii este constituit de vizionarea unui film care ne introduce în conţinutul temei, luând cunoştinţă cu ideile prezentate aici. Făcând referire la filmul "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război" de Camil Petrescu, realizat de renumitul regizor Sergiu Nicolaescu, vom observa faptul că fără o lectură atentă asupra operei, nu vom avea o idee exactă în privinţa personajelor sau a subiectului. Regizorului îi este îngăduit să facă anumite modificări în conţinut, pentru a-şi susţine creaţia sa în forma percepută de acesta. Astfel, vă îndemnăm ca după vizionarea filmului să consultaţi şi cartea originală pentru o imagine mai amplă/ flexibilă faţă de relaţia dintre personajul principal Ştefan Ghiorghidiu (în film Tudor Gheorghiu) şi soţia sa, personajul secundar-Ela. Cei doi formează un cuplu perfect până când ea arată un interes deosebit faţă de lucrul care până atunci nu se afla în sfera intereselor acesteia- banul/ averea . Această nelinişte, faţă de situaţia materială, ia fiinţă imediat ce unchiul soţului moare, lăsându-i o moştenire deloc de neglijat. Intrând în "lumea bună", Ela devine extrem de pasionată de ea, acordându-i o importanţă mai mică lui Ştefan,uneori chiar neglijându-l, fără să o preocupe suferinţa lui. Având neclarităţi faţă de evoluţia legăturii lor, Ştefan pleacă la război, iar apropierea de moarte îi deschide ochii, vindecându-se de "iubirea" soţiei şi hotărând să-i lase un testament şi să se despartă definitiv.

Soluţiile pentru a înfrânge inerţia tinerilor manifestată faţă de lectură, diferă de la un individ la altul, în funcţie de interesul cu privire la această acţiune. Considerăm că profesorii şi părinţii/ prietenii adevăraţi, încearcă în diverse feluri să le atragă atenţia către lumea minunată a lecturii, însă totul depinde de adolescentul vizat. Pentru tinerii care nu citesc des, le recomandăm cu căldură două cărţi fascinante din punctul nostru de vedere a căror acţiune vor dori să nu se mai termine şi pe care le vor reciti cu mare drag: "Singur pe lume" de Hector Malot, respectiv "Moş Goriot" de Honore de Balzac. Prima operă este o carte ce poate fi lecturată la orice vârstă, de către orice categorie de persoane. Pentru cei ce preferă aventura, dar şi pentru cei care doresc să-l însoţească pe erou pe parcursul traseului formării/ al iniţierii într-o lume misterioasă, cât şi pentru cei care acceptă să rămână copii în timpul lecturării acestei opere, le recomandăm acest roman. Remi, orfan adoptat de către o familie de nevoiaşi, este cumpărat de către bătrînul Vitalis pentru patruzeci de franci, întrucât tuşa Barberin şi Jerome nu-şi mai permiteau să-l mai întreţină. Pentru început, protagonistul are o temere firească pentru tot ceea ce îi rezervă viitorul şi priveşte cu groază toate lucrurile noi cu care intră în contact, însă pe parcursul călătoriei alături de Vitalis (cântăreţ strălucit-Carlo Balzani) şi de cele patru animăluţe (Capi, Zerbino, Dolce şi Sufleţel), Remi devine conştient de viaţa exterioară şi priveşte totul cu o mai mare responsabilitate. În compania acestora înţelege faptul că trebuie să muncească pentru a-şi menţine existenţa, într-o lume în care, doar cine este puternic şi poate munci, îşi poate procura cele necesare traiului zilnic. Moş Goriot este reprezentantul tatălui credul, naiv care ar face orice pentru fiicele (băieţii) sale (săi) să fie fericite (fericiţi) şi să nu le lipsească nimic, uitând de propria persoană. Acesta este un exemplu pentru ceilalţi părinţi prin ajutorul oferit necondiţionat pe plan moral/ sufletesc, cât şi din punct de vedere material, însă exagerează vânzându-şi toate bunurile. Scopul său este de a-şi ajuta fiicele care la rândul lor, nu manifestă nici un fel de afecţiune pentru bătrânul lor tată, pe care, în momentele de boală şi nefericire nu se încumetă să-l viziteze, să-i fie alături, să-i ofere compania lor de care cea mai mare nevoie. A doua operă este un roman realist, având un laitmotiv al cărui ecou îţi pătrunde uşor în inimă şi-ţi stârneşte furia faţă de fetele lipsite de scrupule/ afecţiune sufletească şi plânsul pentru că, în clipele dificile ale vieţii, acestea nu sunt alături de părintele Goriot. În locul familiei, nişte străini se îndură să-i fie alături în ultimele minute ale existenţei sale, dovedind mai mult sentiment de care a avut parte vreodată în viaţa sa.

În opinia noastră, lectura cărţilor este o adevărată desfătare a celor mai lăuntrice simţuri, sufletul şi mintea fiind hrănite cu cele mai alese slove, înfăţişate cititorului într-un mod artistic/ poetic .

Mesajul nostru pentru tinerii acestor zile: încercaţi să acordaţi puţin timp şi lecturii, cinci minute pe zi vă vor face să vă consideraţi mai speciali faţă de ceilalţi, mai înţelepţi, mai responsabili faţă de propria persoană şi cu un pas mereu înaintea altora, datorită informaţiilor noi dobândite.

Suntem convinse de faptul că alături de un trup sănătos este necesar să-l completeze o minte sănătoasă, pentru a forma un tot unitar ("Mens sana in corpore sano"). De aceea, sperăm ca prin intermediul proiectului nostru, tinerii să mediteze profund la ceea ce-şi doresc cu adevărat în viaţă, neirosind timpul, atât de preţios pe fericiri efemere, care la început au o aromă deosebită, însă la sfârşit îţi lasă un gust amar, specific scorţişoarei. Lăsaţi minunăţiile/ farmecele cărţilor să vă umple mintea de lucruri utile şi frumoase- CITIŢI O CARTE !